Statiunea Mamaia a devenit celebra atât in țara, cât si in străinătate datorita numeroaselor atracții turistice pe care le găzduiește. Cei care vor sa aibă parte de o vacanta de neuitat la malul marii fac acum o prioritate din a-si rezerva locuri la un hotel din stațiunea Mamaia.
Milioane de oameni, din țară și din toată lumea, au poposit pe nisipul plajei din Mamaia, profitând din plin de căldura soarelui în timpul concediului. Această fâșie de nisip dintre lacul Siutghiol și Marea Neagră are o legendă misterioasă.
Aceasta spune ca Mamaia a fost.. ei bine, o moldoveancă, soția unui viteaz român omorât de turci în luptele ce se dădeau în acele vremuri tulburi pe teritoriul Dobrogei. Luând exemplul soțului ei, femeia din Moldova s-a luptat și ea cu ienicerii și spahiii sultanului, până când a fost prinsă și luată roabă de către pașa din Silistra, împreună cu fiica ei, Constantina. Acest pașă însă, impresionat de vitejia româncei, i-a construit o casă pe malul mării, i-a lăsat bani și multe slugi de neam moldovenesc, pentru a se înțelege cu ei, lăsând-o pe femeie să trăiască acolo în liniște, împreună cu fetița ei.
Atât mama, cât și fiica ei, erau renumite pentru frumusețea și cumințenia lor. Fiica era mereu în preajma mamei ei și legenda spune că îi zicea “Mamaia”.
Într-o zi, pe când moldoveanca se afla singură pe malul mării, sosi o barcă plină de soldați turci. Aceștia o răpesc și fug cu ea, pe mare. Temându-se de soarta ei, moldoveanca strigă după fata ei. Aceasta, auzind-o, iese afară din casă și alergând spre barcă, striga: “Mamaia! Mamaia!”. Cu toate că barca era deja în larg, fata ajunge imediat la mal și intră în apă. Speriată că i se îneacă fetița, mama a început să se roage la Dumnezeu cu foc și ca prin minune, în locul apelor învolburate, sub picioarele Constantinei s-a ridicat o punte de nisip care tot creștea. În același timp, mama dispăruse ca prin farmec din barcă…
Observând aceasta, fetița a început să alerge pe puntea de nisip și să țipe și mai tare: “Mamaia! Mamaia!”. Povestea concluzionează că Dumnezeu ascultase rugăciunea mamei și a prefăcut-o pe aceasta în punte de nisip și a așternut-o ca drum între ape, ca să nu se înece fetița ei. De atunci, această fâșie de nisip, pe care se află plaja și stațiunea și în zilele noastre, se numeste MAMAIA.
Potrivit istoricilor însă, numele stațiunii ar veni de la cel al unei persoane de origine tătară, adică Mamai. El era cel care deținea, undeva la sfârșitul secolului al 19-lea, o suprafața mare de pământ in zona.
Inaugurarea stațiunii Mamaia fost făcuta in 1906, cu mare fast de autorități deoarece Mamaia era privita ca o destinație de top a litoralului nostru. Cu ocazia evenimentului au fost prezenți inclusiv oficiali de înalt rang ai statului roman, printre ei numărându-se si doi miniștri, Gradisteanu si Banescu. Toata lumea buna a vremii dorea sa ajunga la Mamaia, stațiunea fiind descrisa de numeroși scriitori ai literaturii romane si nu numai.
Mamaia: imense întinderi de nisip, o plajă atât de largă încât sfârșitul i se pierde în depărtare, cu scoici trandafirii ca niște petale de flori aruncate de zâne, băi de mare și acel râs ce izbucnește anume când năvălește asupra ta apa rece, foșnetul șoptit al valurilor ce se sparg rând pe rând domol de mal, lăsând fiecare o fâșie de spumă albă ca zăpada; jocuri prin nisip, câini nebunatici luptându-se cu câte o bucată groasă de lemn azvârlită de valuri pe mal sau înnebuniți de bucurie și alergând ca niște ogari cenușii într-o fugă zănatecă de-a lungul plajei, lătrat îmbătat de fericre; bone cu uneltele necesare pentru baie: cu umbrele de soare și cuvinte de dojană, apoi iarăși râsete, râsete. Bărci încete lunecând alene pe întinderea lacurilor, soare revărsat fără milă asupra capetelor noastre, prefăcând apa într-o pânză de lumină care arde ochii”.
Asa vorbea Regina Maria care s-a îndrăgostit pe loc de acest loc, a construit aici in anii ’20 ai secolului trecut Palatul Regal din Mamaia.
Primul hotel construit in Mamaia a fost Rex, el pastrandu-si arhitectura originala de-a lungul timpului. Din pacate, multe cladiri din statiunea Mamaia au fost distruse in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Reconstructia a fost demarata de regimul comunist .
Ulterior, Nicolae Ceaușescu a decis ca in Mamaia sa se construiască numeroase hoteluri care sa faca fata afluxului mare de turiști ce preferau locul atunci cand veneau la mare. In perioada postdecembrista, Mamaia a înregistrat o perioada plina de probleme, insa statiunea a fost apoi relansata si si-a recâștigat faima de odinioară.